Istorie și cultură

Istoria antică

Perioada Ubaid (5500 – 3800 î.Hr.)

Aceasta este cea mai veche eră cunoscută până în prezent în istoria Ras Al Khaimah. Nu departe de Al Jazeerah Al Hamra, au fost descoperite ruine impresionante ale unor structuri și acoperișuri exterioare. Acestea sunt semne ale primelor activități umane din această zonă.

De asemenea, în aceeași zonă au fost găsite fragmente de ceramică, mărgele, plase și unelte de piatră. Acestea reprezintă dovezi clare ale existenței timpurii a beduinilor, care obișnuiau să trăiască pe coastă în timpul iernii. Fragmentele de ceramică, similare cu vasele și oalele de lut descoperite în Mesopotamia din aceeași perioadă, constituie o dovadă vie a existenței unor relații comerciale directe între cele două regiuni. În zona Khatt, arheologii au descoperit de asemenea situri istorice ce conțineau unelte din granit care aparțineau aceleiași epoci.

Perioada Haffet (3200 – 2600 î.Hr.)

Această perioadă este cunoscută pentru ruinele mormintelor și necropolelor construite pe crestele munților. Acestea erau realizate din piatră locală și aveau formă de stup, cu una sau două încăperi mici. Astfel de morminte au fost descoperite în regiunile Khatt, Wadi al-Bih și Wadi al-Qarw.

Civilizația Umm al-Nar (2600 – 2000 î.Hr.)

Civilizația Umm al-Nar a existat în perioada de mijloc a mileniului al III-lea î.Hr. Aceasta este considerată una dintre cele mai importante perioade de dezvoltare a civilizației în Emiratele Arabe Unite. Dovezile arată că, în această perioadă, comerțul dintre Mesopotamia și Valea Indusului (sud-estul Iranului) era prosper. Cele două regiuni formau o vastă rețea de schimburi comerciale la mare distanță, în special cu ceramică de înaltă calitate, pentru care erau renumite. Această perioadă este cunoscută pentru mormintele sale rotunde, ale căror pereți exteriori erau construiți din blocuri de piatră șlefuită. Fiecare mormânt era împărțit în camere și era folosit pentru îngroparea mai multor generații. Arheologii au descoperit rămășițele a peste o sută de persoane în astfel de morminte. Cel mai mare mormânt, cu diametrul de 14,5 metri, a fost descoperit în zona Shamal și are la intrare o piatră pe care este gravată forma un picior de om. În 1988, un alt mormânt a fost descoperit în valea Menaie, în nordul emiratului Ras Al Khaimah.

Perioada Wadi Suq (2000 – 1600 î.Hr.)

Cele mai remarcabile descoperiri arheologice din această epocă sunt cele 15 morminte uriașe din zona Shamal, care alcătuiesc cea mai mare necropolă preistorică. Au mai fost descoperite morminte în Ghaleelah, Al Qirm, Al Rams, Qarn Al Harf, Khatt și Athan în anul 1976. Lucrările de excavare și cercetările aferente au fost efectuate în perioada 1985 – 1990. Majoritatea mormintelor din perioada Wadi Suq erau de mari dimensiuni, construite la suprafață. Fundația lor era realizată din calcar. Obiectele personale și rămășițele descoperite în aceste morminte sunt expuse în prezent la Muzeul Național din Ras Al Khaimah. Printre acestea se numără căni pictate, recipiente și vase din piatră cu model, oale cu capac, bijuterii personale (în special mărgele), unelte metalice și arme.

Epoca bronzului târziu (1600 – 1250 î.Hr.)

A doua jumătate a mileniului al II-lea î.Hr., epoca bronzului târziu, este cunoscută datorită unei așezări din zona Shamal, excavată parțial de o misiune germană a Universității din Goettingen. Construită la poalele munților, această așezare prezenta urme de locuințe în stil „arish”, tipice pentru Emiratele Arabe Unite până acum aproximativ 50 de ani. Cantitățile mari de scoici și oase de pește descoperite în zonă indică faptul că locuitorii depindeau de golf, care probabil se afla în apropiere. Curmalele și oasele de animale descoperite în zonă sugerează că și agricultura era o activitate comună în acea perioadă.

Epoca fierului (1200 – 300 î.Hr.)

Epoca fierului în Ras Al Khaimah este cunoscută mai ales datorită descoperirilor din sudul emiratului, unde au fost identificate mai multe morminte. Unele dintre acestea erau alungite, cu patru camere, altele aveau formă de potcoavă, iar unele erau circulare. Arheologii au descoperit tăvi pictate și un număr mare de vase de piatră gravate și decorate, realizate din clorit. Una dintre cele mai importante descoperiri a fost o piatră pe care era gravată o pasăre Phoenix. Imaginea acestei păsări mitice semăna cu reprezentările pictate în palatele asiriene din nordul Irakului. În nordul emiratului Ras Al Khaimah, există două așezări în formă de coline. Așezarea din Khatt a fost descoperită în 1968. Cealaltă se află în Shamal.

Epoca elenistică și partă (300 î.Hr. – 300 d.Hr.)

Perioada preislamică târzie, perioadele elenistică și partă, este de asemenea evidentă în regiunile nordice. Proiectele de cercetare inițiate de Autoritatea pentru Antichități și Muzee au dus la descoperirea unor situri istorice în districtele nordice și sudice ale emiratului Ras Al Khaimah. Aceste situri includ morminte individuale și morminte vechi reutilizate, descoperite în Shamal, Asimah, precum și în Wa’ab / Wadi Muna’i.

Perioada ocupației sasanide (300 – 632 d.Hr.)

Ocupația sasanidă a emiratului Ras Al Khaimah devine tot mai evidentă. O echipă de arheologi a descoperit un mic sit pe insula Hulaylah, ocupat în perioada sasanidă. Recent, alte două situri au fost descoperite în Khatt. Cea mai importantă descoperire a acestei perioade, realizată în cadrul unei campanii de explorare în trei faze, a fost o cetate sasanidă. Aceasta a fost construită în principal pentru a asigura controlul deplin al câmpiilor fertile din nordul emiratului Ras Al Khaimah. Acest monument a fost abandonat odată cu adoptarea islamului în zona Emiratelor Arabe Unite. În ceea ce privește perioadele islamice timpurii, cât și cele târzii, Ras Al Khaimah este cel mai important emirat din punct de vedere al patrimoniului arheologic. Primele secole islamice sunt bine reprezentate în siturile de la Kush și de pe insula Hulaylah.

Epoca Abbasidă (750 – 1250 d.Hr.)

Această perioadă a istoriei a fost marcată de marele Imperiu Islamic unificat și de expansiunea semnificativă a comerțului cu Asia de Est. Această eră este reprezentată în unele zone mici din Golful Persic. Prezenta a două astfel de situri în Ras Al Khaimah a permis emiratului să joace un rol important ca nod comercial în perioada islamică timpurie. Unul dintre aceste locuri este Al Khoush, un castel abandonat de sasanizi în timpul expansiunii islamice în această zonă. Ulterior, acesta a fost reocupat de o comunitate care a rămas acolo timp de aproape șapte secole. Cel de-al doilea sit se află pe insula Hulaylah. Acesta consta ditr-o structură realizată din frunze de palmier. Deși ruinele sale sunt puține și slab conturate, acestea au o valoare istorică semnificativă. Ambele situri făceau parte din Julfar, un oraș vechi cunoscut călătorilor și geografilor musulmani. În aceste două zone s-au descoperit ceramică abbasidă și vase chinezești de porțelan importate din Irak și alte regiuni. Aceste artefacte arată interesul și implicarea profundă a locuitorilor din Julfar în activitățile comerciale din acea perioadă.

Perioada islamică târzie (secolele XIV – XIX)

La mijlocul secolului al XIV-lea, regiunile Kush și insula Hulaylah au fost abandonate. Locuitorii au început să se stabilească pe plajele nisipoase de lângă coastă. Această zonă a fost numită Julfar. Ea a fost descoperită de faimosul arheolog Piatris în 1968. Au fost trimise în zonă numeroase expediții arheologice din Franța, Marea Britanie, Japonia și Germania. Toate au demonstrat că Julfar a fost o așezare extinsă și dens populată între secolele XIV și XVII. Orașul era construit din cărămizi de lut arse și protejat de un zid de lut de 2,5 metri grosime și 4 metri înălțime. Julfar era un important centru comercial din partea de jos a Golfului Persic. Orașul era renumit pentru comerțul său intens și înfloritor cu regiuni îndepărtate. Porțelanurile și vasele ceramice descoperite aici proveneau din țări arabe și europene. Julfar a fost orașul natal al celebrului navigator arab Ahmad Ibn Majid, supranumit „Leul mărilor”. De asemenea, orașul era cunoscut pentru ceramica sa de înaltă calitate, produsă în Shamal și Valea Haqeel, două dintre principalele centre de producție și distribuție de obiecte din ceramică din țările Golfului. Industria ceramicii a prosperat timp peste 500 de ani, iar ultimul cuptor de olărit a fost abandonat acum 30 de ani în Valea Haqeel.

Istoria recentă (secolele XIX – XX)

Chiar și istoria recentă (secolele XIX și XX) este bine reprezentată în Muzeul Național din Ras Al Khaimah. În ultimii ani, Autoritatea pentru Antichități și Muzee a desfășurat mai multe studii pentru a colecta date despre clădirile tradiționale. În cadrul unui studiu, au fost înregistrate 75 de turnuri care încă există, construite din cărămizi de lut sau piatră și mortar. Recent, un alt studiu a identificat peste 20 de moschei vechi de mai mult de 30 de ani. Acestea au fost documentate, schițate și fotografiate de o echipă belgiană și reflectă tradiția arhitecturală unică și importantă a clădirilor religioase din Emiratele Arabe Unite în general și din Emiratul Ras Al Khaimah în special.